In prima zi din liceu m-am dus la scoala imbracat in blugi, bluza neagra si o jacheta impermeabila albastru cu negru, mai mare cu vreo 2 numere dar asa era. Daca gaseai ceva ce-ti place cumparai asa cum era, ca alta ocazie greu se ivea… Curtea scolii era plina ochi si eu nu stiam mai pe nimeni caci schimbasem scoala. Eram oricum timid din fire si nu puteam intra in vorba prea usor. In schimb m-a intrebat unu in ce clasa sunt si mi-a zis sa merg cu el ca cica suntem colegi… Nu mai stiu ce mai face, doar ca e prin state.
Am intrat in clasa, diriginta m-a intrebat cum ma cheama si apoi mi-a taiat numele de pe lista printr-o miscare scurta din poignet—cam cum ai curata coaja de pe un cartof. Apoi tin minte ca a tinut un discurs de bun venit prin care a amintit si ceva de vopselele de par... ca nu le recomanda si ca mai frumos e parul natural… (ciudat, m-au atras intotdeauna femeile cu parul nevopsit)
Acolo am trait patru ani senzationali din viata mea. Unul dintre fostii colegi imi e si acuma prieten, mai mergem impreuna in concedii si pe la meciuri de fotbal. De restu’ nu prea mai stiu mare lucru… unii sunt pe-aici, altii pe dincolo. Asa-i in viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu