joi, 27 decembrie 2012

Tu, mereu...

Gândeşte-te că afară e frig tare si că incepe să ningă. Îţi dau un mesaj în care-ţi spun că vreau să plecăm undeva departe, la o cabană izolată în vârf de deal, aşezată la marginea unei paduri. Îţi îndeşi haine groase intr-o valiză mică şi vin după tine să te iau, să plecăm la drum, în ceas de noapte. Conduc pe un drum întunecat şi pustiu, la radio se dau muzici din alte vremuri, iar tu fumezi în dreapta mea.. Îmi povesteşti trăirile tale, bucuriile şi dezamăgirile iar eu te ascult şi mă minunez cât eşti de femeie. Atât de femeie încât îmi vine să-ţi spun ceva, dar nu o fac. După câteva ceasuri, ajungem la destinaţie şi intrăm în cabana înzăpezită. Îmi spui că iţi e frig iar eu aşez un morman de lemne în şemineu şi le aprind. Îmi aduci un pahar de vin rosu şi te aşezi lângă mine iar eu te iau de mână, aşa cum reactionez când îmi e frică să nu pierd ceva. Te intreb cât e ceasul iar tu imi spui că timpul e pentru cei mediocrii şi că ce conteaza cât e ora, atâta timp cât ştim când e zi si când e noapte. Rad si mă gândesc că ai dreptate şi că mi-ai citit gandurile, aşa cum o faci de multe ori. Te ghemui în mine şi adormim cu zambetul pe buze iar eu ştiu că acum totul e perfect.

http://www.youtube.com/watch?v=rgWefgUxH2Y

luni, 10 decembrie 2012

Actul III

A călătorit cu trenul pentru nostalgia pe care i-o oferă. Afară ninsoarea se aşternea cu îndârjire, iar atunci când trenul încetinea sau oprea în câte o gară de câmpie, ieşea pe coridor şi-şi fixa privirea undeva la 20 de centimetri sub bulbul felinarelor, să vadă mai bine ninsoarea - e incredibilă starea pe care i-o transmite aceasta. Şi-a adus aminte de carneţelul pe care l-a găsit în cutia de ciocolată din dulapul mamei, pe când avea vreo 7 ani. Acolo erau scrieri, cu lux de amănunte, despre primele zile ale vieţii lui. De acolo aflase că în ziua în care s-a născut, 13 ianuarie a acelui an, cantităţi impresionante de zăpadă au îmbrăcat oraşul Timişoara. Surâse uşor şi îşi spuse în gând că poate aşa se explică.

Citise până la destinaţie Povestea Caselor, o carte ce l-a făcut să-şi dorească a fi trăit alte vremuri.
....
Azi, cautând o carte de vizită în vechiul portofel, a dat din întamplare peste un bilet de metrou, pe a cărui verso era imprimat, cu fonturi seci, data de 13 ianuarie 2012. E cel pe care l-a folosit cand s-a dus să o intâlnească în Unirii, pentru ca mai apoi să se plimbe prin centrul vechi... era asa de fericit iar ei îi era atat de frig… Fuse si se duse.

miercuri, 5 decembrie 2012

Actul II

E seară şi conduce în drum spre casă, a avut o zi lungă. Afară a început să adie vântul, ceva imbucurător după un lung şir de zile toride. Deschide uşor geamul şi vântul ii trece prin părul des. O maşina din sens opus îi bagă farurile in ochi, simte un junghi în partea din spate a capului şi îşi aduce aminte de migrenele care le-a moştenit de la maică-sa. Un scurt moment in care mintea ii sare altundeva căci toata ziua s-a gândit la ea.
…..
Cu doua zile in urmă fusese la o degustare de vin in centrul orasului. Era, vezi Doamne, toată spuma Timişorii strânsă acolo: avocaţi, dermatoloage, specialiste in meserii greu de pronunţat, consilieri şi alte cele. Diminuându-şi introvertirea cu cele cateva pahare degustate, o sunase şi îi spusese ce simţea pentru ea. Iar ea l-a ascultat, fără întrerupere, până ce a terminat. După care i-a spus ca se duce să fumeze o ţigară, căci simte nevoia. Şi dusă a fost. Iar de atunci, nu şi-au mai vorbit.
…. 
Ajuns acasă, îşi sărută soţia şi se duce la culcare.

marți, 4 decembrie 2012

Actul I

Si-a strans hartiile de pe birou la fel cum ar fi facut-o daca ar fi plecat in vacanta. Pixurile si le-a asezat intr-un recipient negru, moment in care si-a adus aminte de jocul marroco pe care-l juca pe scarile blocului cand era copil. Si-a pus geanta pe umar, la receptie a dat buna ziua portarului si a iesit cu avant din cladirea de birouri unde isi castiga banii. Nu l-au atras niciodata banii, nici acum nu pune pret pe ei si chiar destesta oamenii care-si fac un scop in a face cat mai multi bani.
A ajuns acasa si vrea sa se odihneasca, sa-si traga sufletul. Nu reuseste sa adoarma caci se gandeste tot la ea – peste 2 ore are sa o vada.
Isi calca camasa cea subtire, de vara, se da cu un parfum usor de culoare verzuie, precum absintul care l-a baut la Praga cu fata aia ce l-a parasit pentru unul mai cu bani. Coboara in parcare, trage adanc aer in piept si se urca in masina. Conduce calm si regulamentar, asa cum si traieste. Ajuns in fata blocului ei, il cuprind o serie de emotii – simte furnicaturi in tot corpul, palmele i se umezesc si respiratia ii devine accelerata. Arunca o ultima privire in oglinda retrovizoare sa se asigure ca totul e bine. Isi poarta parul negru in stilul anilor ’60, cu o carare perfect dreapta, pe partea stanga a capului.
O vede cum iese si trage iar aer adanc in piept. Desi nu e spontan, isi da seama ca ar fi bine sa ridice cotiera masinii – astfel va putea sa o ia in brate.