Si-a strans hartiile de pe birou la fel cum ar fi facut-o daca ar fi plecat in vacanta. Pixurile si le-a asezat intr-un recipient negru, moment in care si-a adus aminte de jocul marroco pe care-l juca pe scarile blocului cand era copil. Si-a pus geanta pe umar, la receptie a dat buna ziua portarului si a iesit cu avant din cladirea de birouri unde isi castiga banii. Nu l-au atras niciodata banii, nici acum nu pune pret pe ei si chiar destesta oamenii care-si fac un scop in a face cat mai multi bani.
A ajuns acasa si vrea sa se odihneasca, sa-si traga sufletul. Nu reuseste sa adoarma caci se gandeste tot la ea – peste 2 ore are sa o vada.
…
Isi calca camasa cea subtire, de vara, se da cu un parfum usor de culoare verzuie, precum absintul care l-a baut la Praga cu fata aia ce l-a parasit pentru unul mai cu bani. Coboara in parcare, trage adanc aer in piept si se urca in masina. Conduce calm si regulamentar, asa cum si traieste. Ajuns in fata blocului ei, il cuprind o serie de emotii – simte furnicaturi in tot corpul, palmele i se umezesc si respiratia ii devine accelerata. Arunca o ultima privire in oglinda retrovizoare sa se asigure ca totul e bine. Isi poarta parul negru in stilul anilor ’60, cu o carare perfect dreapta, pe partea stanga a capului.
O vede cum iese si trage iar aer adanc in piept. Desi nu e spontan, isi da seama ca ar fi bine sa ridice cotiera masinii – astfel va putea sa o ia in brate.
Dragut! :-)
RăspundețiȘtergere