Se gândea că viaţa-i un şir de evenimente ce trebuie bifate cu acurateţe, pentru ca mai târziu să poată spune că da, uite am făcut asta şi asta, am fost acolo şi acolo, ăstuia i-am dat când a avut nevoie şi pe celălalt l-am ajutat când a trebuit… Şi totuşi simţea că gândind asta, nu avea dreptate. Ştia că a crescut într-o societate tradiţionalistă şi că cei din jur judecă după cutume sociale. Că majoritatea sunt ca soacră-sa, care nu poate înţelege cum o femeie ar putea să nu se mărite, dedicând-şi viaţa pasiunii celei mai arzătoare, cum ar fi arta, de exemplu.
…
După ce şi-a terminat vinul, cel pe care l-a cumpărat la prânz din magazinul de băuturi, s-a dus în baie să se bărbierească. Şi-a umezit prosopul cu apă fierbinte, după care şi l-a înfășurat pe faţă şi şi-a scos briciul primit de la fata aceea pe care a lăsat-o pentru că era prea înţelegătoare. S-a bărbierit cu siguranţa unui pilot şi îndemânarea unui chirurg, după care s-a aşezat comod pe canapea, a luat laptopul în braţe şi a început să-i scrie – nu o mai făcuse de 41 de zile.
http://www.youtube.com/watch?v=s-Xl17B-Z0A
marți, 1 ianuarie 2013
joi, 27 decembrie 2012
Tu, mereu...
Gândeşte-te că afară e frig tare si că incepe să ningă. Îţi dau un mesaj în care-ţi spun că vreau să plecăm undeva departe, la o cabană izolată în vârf de deal, aşezată la marginea unei paduri. Îţi îndeşi haine groase intr-o valiză mică şi vin după tine să te iau, să plecăm la drum, în ceas de noapte. Conduc pe un drum întunecat şi pustiu, la radio se dau muzici din alte vremuri, iar tu fumezi în dreapta mea.. Îmi povesteşti trăirile tale, bucuriile şi dezamăgirile iar eu te ascult şi mă minunez cât eşti de femeie. Atât de femeie încât îmi vine să-ţi spun ceva, dar nu o fac. După câteva ceasuri, ajungem la destinaţie şi intrăm în cabana înzăpezită. Îmi spui că iţi e frig iar eu aşez un morman de lemne în şemineu şi le aprind. Îmi aduci un pahar de vin rosu şi te aşezi lângă mine iar eu te iau de mână, aşa cum reactionez când îmi e frică să nu pierd ceva. Te intreb cât e ceasul iar tu imi spui că timpul e pentru cei mediocrii şi că ce conteaza cât e ora, atâta timp cât ştim când e zi si când e noapte. Rad si mă gândesc că ai dreptate şi că mi-ai citit gandurile, aşa cum o faci de multe ori. Te ghemui în mine şi adormim cu zambetul pe buze iar eu ştiu că acum totul e perfect.
http://www.youtube.com/watch?v=rgWefgUxH2Y
http://www.youtube.com/watch?v=rgWefgUxH2Y
luni, 10 decembrie 2012
Actul III
A călătorit cu trenul pentru nostalgia pe care i-o oferă. Afară ninsoarea se aşternea cu îndârjire, iar atunci când trenul încetinea sau oprea în câte o gară de câmpie, ieşea pe coridor şi-şi fixa privirea undeva la 20 de centimetri sub bulbul felinarelor, să vadă mai bine ninsoarea - e incredibilă starea pe care i-o transmite aceasta. Şi-a adus aminte de carneţelul pe care l-a găsit în cutia de ciocolată din dulapul mamei, pe când avea vreo 7 ani. Acolo erau scrieri, cu lux de amănunte, despre primele zile ale vieţii lui. De acolo aflase că în ziua în care s-a născut, 13 ianuarie a acelui an, cantităţi impresionante de zăpadă au îmbrăcat oraşul Timişoara. Surâse uşor şi îşi spuse în gând că poate aşa se explică.
Citise până la destinaţie Povestea Caselor, o carte ce l-a făcut să-şi dorească a fi trăit alte vremuri.
....
Azi, cautând o carte de vizită în vechiul portofel, a dat din întamplare peste un bilet de metrou, pe a cărui verso era imprimat, cu fonturi seci, data de 13 ianuarie 2012. E cel pe care l-a folosit cand s-a dus să o intâlnească în Unirii, pentru ca mai apoi să se plimbe prin centrul vechi... era asa de fericit iar ei îi era atat de frig… Fuse si se duse.
miercuri, 5 decembrie 2012
Actul II
E seară şi conduce în drum spre casă, a avut o zi lungă. Afară a început să adie vântul, ceva imbucurător după un lung şir de zile toride. Deschide uşor geamul şi vântul ii trece prin părul des. O maşina din sens opus îi bagă farurile in ochi, simte un junghi în partea din spate a capului şi îşi aduce aminte de migrenele care le-a moştenit de la maică-sa. Un scurt moment in care mintea ii sare altundeva căci toata ziua s-a gândit la ea.
…..
Cu doua zile in urmă fusese la o degustare de vin in centrul orasului. Era, vezi Doamne, toată spuma Timişorii strânsă acolo: avocaţi, dermatoloage, specialiste in meserii greu de pronunţat, consilieri şi alte cele. Diminuându-şi introvertirea cu cele cateva pahare degustate, o sunase şi îi spusese ce simţea pentru ea. Iar ea l-a ascultat, fără întrerupere, până ce a terminat. După care i-a spus ca se duce să fumeze o ţigară, căci simte nevoia. Şi dusă a fost. Iar de atunci, nu şi-au mai vorbit.
….
Ajuns acasă, îşi sărută soţia şi se duce la culcare.
marți, 4 decembrie 2012
Actul I
Si-a strans hartiile de pe birou la fel cum ar fi facut-o daca ar fi plecat in vacanta. Pixurile si le-a asezat intr-un recipient negru, moment in care si-a adus aminte de jocul marroco pe care-l juca pe scarile blocului cand era copil. Si-a pus geanta pe umar, la receptie a dat buna ziua portarului si a iesit cu avant din cladirea de birouri unde isi castiga banii. Nu l-au atras niciodata banii, nici acum nu pune pret pe ei si chiar destesta oamenii care-si fac un scop in a face cat mai multi bani.
A ajuns acasa si vrea sa se odihneasca, sa-si traga sufletul. Nu reuseste sa adoarma caci se gandeste tot la ea – peste 2 ore are sa o vada.
…
Isi calca camasa cea subtire, de vara, se da cu un parfum usor de culoare verzuie, precum absintul care l-a baut la Praga cu fata aia ce l-a parasit pentru unul mai cu bani. Coboara in parcare, trage adanc aer in piept si se urca in masina. Conduce calm si regulamentar, asa cum si traieste. Ajuns in fata blocului ei, il cuprind o serie de emotii – simte furnicaturi in tot corpul, palmele i se umezesc si respiratia ii devine accelerata. Arunca o ultima privire in oglinda retrovizoare sa se asigure ca totul e bine. Isi poarta parul negru in stilul anilor ’60, cu o carare perfect dreapta, pe partea stanga a capului.
O vede cum iese si trage iar aer adanc in piept. Desi nu e spontan, isi da seama ca ar fi bine sa ridice cotiera masinii – astfel va putea sa o ia in brate.
vineri, 23 septembrie 2011
Grace
Azi dimineata mergand cu masina spre lucru mi-au atras atentia un barbat si o femeie ce se aflau in masina din fata. Erau intr-o Dacie 1300 fara tetiere si aveau o tinuta demna. Ii priveam din spate si ii admiram. El avea parul grizonat iar ea il purta nevopsit, prins in coada. In mana dreapta tinea o tigara, exact asa cum o tinea si Grace Kelly. Umerii ii erau acoperiti de o bluza de vara, fara maneci, cu imprimeuri mici—probabil floricele… Sunt convins ca acasa au o biblioteca mare cu carti pe care le citesc seara. Si probabil nu dau doi bani pe fatarnicie. Sunt la fel de convins ca isi traiesc viata in armonie si nu si-au otravit zilele cu datul din coate sa ajunga cat mai sus. Bravo lor.
La radio canta Beautiful Girl.
INXS - Beautiful girl
Asculta mai multe audio diverse
joi, 15 septembrie 2011
Cochetul Oras Italian
Tin minte cum tocmai coborasem in autogara din cochetul oras italian. Era un inceput de mai ametitor de frumos. Stateam pe marginea bagajului si asteptam sa ma iei. Recunosc ca mi-ar fi placut sa ma intampini, tin minte cum te cautam cu privirea—precum un copil care se intoarce din excursie si isi cauta parintii—dar nu-i nimic. M-am bucurat sa te vad venind, pe jumatate adormita caci era destul de devreme. Nu te mai vazusem de vreo trei luni.
A fost prima mea experienta in Italia. Ne-am plimbat pe strazile din cochetul oras italian (tin minte si acum ploaia ce ne-a prins in fata primariei si ne-am ascuns intr-o cabina de telefon public, haha), ne-am dus si in Venetia… a fost frumos, ce mai. Stiam de pe atunci ca urma sa o luam pe drumuri diferite… tie incepea sa-ti palca Italia, eu deveneam tot mai legat de Romania.
Acum cred ca esti bine, ti-a fost mai greu la inceput. Eu urmeaza sa ma mut intr-un apartament din a carui terasa se vad muntii. Iti poti da seama? Se vad muntii dintr-un oras de campie! La fel ca-n cochetul oras italian! Iiiihaaa
Gloria Estefan - Wrapped
Asculta mai multe audio diverse
luni, 5 septembrie 2011
Statia
Stau in statie si astept troleibuzul 11. Privesc vis-à-vis, catre locul unde pe vremuri era magazinul Comtim. Tin minte cum bunica veanea aici sa cumpere mancare, si ma lua si pe mine cu ea. Pe atunci (se intampla prin ’90) se statea cam o ora la coada ca sa poti sa intri in magazin. Se intra pe ture, ca sa nu fie aglomeratie. Vremuri incredibile.
Atunci, asteptand acelasi troleibuz in aceeasi statie, bunica mi-a spus asa: “niciodata sa nu fumezi si sa nu faci politica!” Acum privesc catre fostul magazin din care n-a ramas decat spatiul gol, in paragina. Si astept sa vina troleibuzul sa ma duca spre bunica, care e pe patul de moarte.
Iar eu nu m-am apucat de fumat, si nici politica nu-mi place.
Bob Dylan - Like A Rolling Stone
Asculta mai multe audio diverse
vineri, 2 septembrie 2011
Timiditate
In prima zi din liceu m-am dus la scoala imbracat in blugi, bluza neagra si o jacheta impermeabila albastru cu negru, mai mare cu vreo 2 numere dar asa era. Daca gaseai ceva ce-ti place cumparai asa cum era, ca alta ocazie greu se ivea… Curtea scolii era plina ochi si eu nu stiam mai pe nimeni caci schimbasem scoala. Eram oricum timid din fire si nu puteam intra in vorba prea usor. In schimb m-a intrebat unu in ce clasa sunt si mi-a zis sa merg cu el ca cica suntem colegi… Nu mai stiu ce mai face, doar ca e prin state.
Am intrat in clasa, diriginta m-a intrebat cum ma cheama si apoi mi-a taiat numele de pe lista printr-o miscare scurta din poignet—cam cum ai curata coaja de pe un cartof. Apoi tin minte ca a tinut un discurs de bun venit prin care a amintit si ceva de vopselele de par... ca nu le recomanda si ca mai frumos e parul natural… (ciudat, m-au atras intotdeauna femeile cu parul nevopsit)
Acolo am trait patru ani senzationali din viata mea. Unul dintre fostii colegi imi e si acuma prieten, mai mergem impreuna in concedii si pe la meciuri de fotbal. De restu’ nu prea mai stiu mare lucru… unii sunt pe-aici, altii pe dincolo. Asa-i in viata.
joi, 1 septembrie 2011
Eh...
In anii de
facultate eram intr-o gasc deosebita. Vreo 5 baieti si cam tot atatea fete.
Mergeam pe la cursuri iar in sesiune se invata pe rupte. Imi aduc aminte cum
stateam 4 insi intr-o bucatarie de 2 pe 2, vreo 35 de grade afara si vreo 30
inauntru iar la televizor era mondialul din 2006. Incepeam sa invatam de pe la
11 dimineata si ne mai opream abia pe la 10 seara. N-am cumparat niciun examen,
eram din generatia fraiera. Eram cu
principii si vise marete, nu stiam noi ca in Romania altfel sta treaba.
Doua persoane
din cele patru s-au prins pe parcurs si au plecat din tara: Vladimir in Germania
si Ivonne in Canada. El e bine, ea incearca marea cu degetul. Sa le dea
Dumnezeu sanatate si sa se realizeze.
El nici n-a
mai venit la nunta mea. Asta e.
Shaun Cassidy - Da Doo Ron Ron
Asculta mai multe audio diverse
miercuri, 31 august 2011
O zi pierduta
Ce mi-as da ziua de azi pe una petrecuta in inima deltei. Sa stau sub un copac chircit si sa fumez o tigara proasta. Undita sa fie-n apa da’ eu stiu ca n-am sa prind nimic. Ca stiuca trage dimineata de la 5 si pana vreo 2-3 ore mai incolo... si apoi abia pe-nserate. Dar nu mi-ar pasa de prind sau nu, mi-ar fi drag sa-l aud pe Istrate cum se vaita de lene in dreapta mea. Ce om si Istrate asta… ar face bine la toata lumea dar mai toti il iau de fraier… Asa-i pe-aici..
Chiar asa, anul asta nu s-o duce in Delta? Ar trebui sa-l sun.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)